Boala Alzheimer este o tulburare de tip deteriorativ cognitiv cu evoluţie progresivă (afazie, apraxie, agnozie, tulburări ale funcţiilor executive) ce conduce la pierderea independenţei de autoadministrare, asociind şi complicaţii psihiatrice noncognitive (tulburări de comportament, anxietate, idei delirante, depresie) şi somatice/neurologice.
În prezent reprezintă cel mai frecvent tip de demenţă dezvoltat în rândul populaţiei cu vârsta peste 65 ani (la nivel global 1 din 8 persoane).
Etiopatogenie:
– elemente neurodegenerative(plăci senile de ß-amiloid şi aglomerări neurofibrilare asociate cu pierdere de neuroni corticali ducând la atrofie cerebrală:
în ariile corticale de asociatie se observă pierderea straturilor III şi IV de neuroni piramidali, iar în cortexul entorinal pierderea stratului II neuronal;
– scăderea eficienţei neuromediatorilor (în special al acetilcolinei –principalul neuromediator implicat în cogniţie), amplificarea activităţii glutamatului în stadiile moderate şi severe care creşte lezionalitatea cerebrală;
– alterările vasculare cerebrale, hipoxia, disfuncţia metabolică (hipercortizolemie: secundară tulburării depresive sau indusă medicamentos).
Citiţi continuarea materialului, accesând link-ul următor: Imagistica tensorului de difuzie si tractografia RMN – aplicaţii
Dr. Nicoleta Creţu, medic rezident psihiatru în cadrul Institutului de Psihiatrie „Socola” Iaşi.
