Cercetători de la Universitatea din Helsinki specializaţi în psihiatrie şi psihologie care au analizat efectele depresiei asupra percepţiei vizuale au anunţat că studiul lor confirmă faptul că procesarea informaţiilor vizuale este afectată la persoanele deprimate, un fenomen cel mai probabil asociat cu procesarea informaţiilor în cortexul cerebral, relatează luni Science Daily.
În studiul publicat în Journal of Psychiatry and Neuroscience, procesarea informaţiilor vizuale de către pacienţii cu depresie a fost comparată cu cea a unui grup de control prin utilizarea a două teste vizuale. În cadrul testelor de percepţie, subiecţii studiaţi au comparat luminozitatea şi contrastul în cazul unor tipare simple.
„Ceea ce a fost surprinzător a fost faptul că pacienţii deprimaţi au perceput contrastul imaginilor prezentate în mod diferit faţă de persoanele non-depresive”, a declarat Viljami Salmela, colaborator ştiinţific la Academia Finlandeză.
Pacienţii care sufereau de depresie au perceput iluzia vizuală prezentată în modele ca fiind mai puţin intensă şi, în consecinţă, contrastul oarecum mai puternic, faţă de cei care nu erau diagnosticaţi cu depresie.
„Contrastul a fost suprimat cu aproximativ 20% în rândul subiecţilor nedepresivi, în timp ce cifra corespunzătoare pentru pacienţii cu depresie a fost de aproximativ 5%”, a explicat Salmela.
Identificarea modificărilor funcţiei cerebrale care stă la baza tulburărilor mintale este importantă pentru o mai bună înţelegere a apariţiei acestora şi a modului în care pot fi dezvoltate terapii eficiente.
Acesta este motivul pentru care cercetătorii consideră că este necesar să se efectueze cercetări suplimentare pe tema impactului depresiei asupra procesării informaţiilor vizuale de către creier.
„Ar fi benefic să se evalueze şi să se dezvolte în continuare utilitatea testelor de percepţie, atât ca metode de cercetare, cât şi ca modalităţi potenţiale de identificare a tulburărilor de procesare a informaţiilor la pacienţi”, a spus Salmela.
Testele de percepţie ar putea servi, spre exemplu, ca instrument suplimentar atunci când se evaluează efectul diferitelor terapii pe măsură ce tratamentul progresează.
„Depresia nu poate fi identificată, însă, prin testarea percepţiei vizuale, deoarece diferenţele observate sunt mici şi se manifestă în mod specific atunci când sunt comparate grupurile”, a precizat Viljami Salmela.
