Un studiu australian publicat marţi a dezvăluit modalitatea prin care bacteriile sunt capabile să încalce regulile evoluţiei pentru a dezvolta rezistenţă la antibiotice.
Conform teoriei tradiţionale privind evoluţia, transmiterea genelor se face de la părinte la descendenţi, proces cunoscut şi sub numele de transfer de gene pe verticală (VGT). Însă o echipă de cercetători de la Universitatea Monash din Australia a descoperit că bacteriile au reuşit să transmită gene rezistente la antibiotice prin intermediul transferului de gene pe orizontală (HGT), chiar şi atunci când nu erau constrânse de condiţiile din mediul înconjurător pentru a face asta, sfidând astfel legile selecţiei naturale.
Unul dintre coautorii raportului studiului, doctor Mike McDonald, a explicat că cercetarea a fost realizată după ce oamenii de ştiinţă au documentat rezistenţa la antibiotice în locaţii în care nu ar fi fost necesar să se manifeste.
„Genele pentru rezistenţa la antibiotice ale bacteriilor care trăiesc în mediile spitaliceşti, în canalizare şi ferme sunt frecvente, deoarece în astfel de locuri există antibiotice ca urmare a activităţilor umane”, a explicat el. „Cu toate acestea, atunci când oamenii de ştiinţă au analizat medii fără antibiotice, de exemplu păduri sau estuare, s-au detectat totuşi gene de rezistenţă la antibiotice”, a menţionat el.
Pentru a înţelege cum este posibil acest lucru, echipa de cercetători a monitorizat dezvoltarea bacteriilor fără expunerea la antibiotice, însă a permis HGT în cazul acestora de la bacterii deja rezistente la antibiotice.
După ce oamenii de ştiinţă au expus bacteriile studiate la antibiotice au constatat un nivel de rezistenţă la aceste substanţe, mai mult decât în cazul celor care nu beneficiaseră de HGT.
„Am constatat că populaţiile care au beneficiat de HGT ar putea supravieţui tratamentului cu antibiotice; populaţiile de control care nu au fost expuse la HGT nu au supravieţuit”, a spus McDonald.
Potrivit cercetătorilor, această constatare demonstrează că genele de rezistenţă la antibiotice se pot răspândi în populaţii care nu se confruntă cu antibiotice.
Acest lucru ar putea explica, de asemenea, de ce pacienţii prezintă încă bacterii rezistente la antibiotice mult timp după încheierea tratamentului cu antibiotice şi de ce bacteriile dezvoltă rapid rezistenţă chiar şi în cazul în care nu au fost expuse anterior la antibiotice, a explicat McDonald.
Deşi anterior se credea că adaptările genetice se manifestă doar atunci când există un beneficiu imediat pentru supravieţuire, McDonald a afirmat că „lucrarea noastră demonstrează că dacă HGT are posibilitatea de a transfera suficient din materialul genetic în populaţie poate reprezenta o forţă care se împotriveşte selecţiei naturale şi permite genelor care nu conferă un beneficiu să se răspândească în populaţie”.
