Celebrul detectiv Sherlock Holmes, eroul imaginat de scriitorul britanic Sir Arthur Conan Doyle, îşi aduce minte toate detaliile imaginându-şi că depozitează informaţiile într-un ”palat al memoriei”, o tehnică originară din Grecia antică. Cercetătorii au descoperit, într-un studiu recent, că această metodă funcţionează într-adevăr pentru a crea amintiri de lungă durată, relatează livescience.com.
Utilizatorii acestei tehnici mnemonice, denumită ”metoda loci”, navighează mental în jurul unui loc familiar, cum ar fi o alee (sau palatul lui Holmes). Pentru a-ţi aduce aminte o informaţie, o „arunci” de-a lungul unei poteci, iar ulterior reconstitui traseul şi o „recuperezi”. Spre exemplu, dacă eşti familiarizat cu Central Park din New York, îţi poţi imagina cum te plimbi pe alei, lăsând cuvântul „carte” la debarcader, sintagma „sticlă de apă” la următoarea curbă şi cuvântul „spaţiu”, la fântână. Când vrei să-ţi aminteşti acele cuvintele, refaci cu ajutorul imaginaţiei exact paşii parcurşi.
Antrenându-se prin această metodă, cei mai buni campioni ai memoriei îşi pot aduce aminte o cantitate impresionantă de informaţie, cum ar fi liste de cuvinte, serii de cifre şi pachete de cărţi de joc, potrivit unui studiu publicat pe 3 martie în revista Science Advances. Campionatele Mondiale de Memorare testează însă doar memoria de scurtă durată şi doar câteva studii au analizat ceea ce se întâmplă la nivelul creierului atunci când oamenii folosesc această metodă pentru îmbunătăţirea memoriei.
„Ne-a fascinat felul în care această performanţă extraordinară a memoriei, aşa cum este întrebuinţată în campionatele mondiale de memorare, este posibilă”, a spus autoarea principală a studiului, Isabella Wagner, specialistă în neuroştiinţe la Universitatea din Viena. Un al cercetător care a contribuit la realizarea studiului, Boris Konrad, cercetător la Institutul Donders pentru Creier, Cogniţie şi Comportament din Nijmegen, Olanda, este la rândul său un campion al memoriei.
Metoda loci foloseşte locuri binecunoscute sau rute pe post de „schele” sau „structură” pentru a încorpora informaţia nouă, fără legătură cu alte informaţii, a spus Wagner. Combinaţia de cunoştinţe anterioare – ruta familiară – şi informaţia nouă „este foarte puternică pentru a stimula memoria”, a adăugat aceasta.
Pentru a evalua metoda loci, Wagner a cooptat 17 „atleţi de memorie” care s-au clasat printre primii cei mai buni 50 de campioni ai memoriei, alături de alţi 16 care aveau acelaşi caracteristici cu atleţii în ceea ce priveşte vârsta şi inteligenţa. Cercetătorii au folosit imagistica prin rezonanţă magnetică funcţională (fMRI) pentru a realiza imagini ale creierelor participanţilor în timp ce aceştia studiau cuvinte aleatorii de pe o listă. Oamenii de ştiinţă le-au dat apoi pe rând participanţilor trei cuvinte din acea listă solicitându-le să-şi amintească dacă acestea erau în aceeaşi ordine în care fuseseră studiate anterior.
În cea de-a doua parte a studiului, au invitat 50 de participanţi care nu aveau nicio experienţă anterioară în mnemonică şi au antrenat 17 dintre ei timp de 16 săptămâni pentru a-şi aminti informaţii folosind metoda loci. Ceilalţi participanţi au fost într-un grup de control (16 dintre ei au reprezentat „control activ”, ceea ce a însemnat că au fost antrenaţi folosind o tactică diferită de memorare denumită „antrenamentul memoriei de lucru”, iar 17 au fost „control pasiv” şi nu au fost antrenaţi deloc). Cercetătorii au realizat apoi tomografii cerebrale folosind tehnologia fMRI în timp ce participanţii îndeplineau aceleaşi sarcini, atât înainte, cât şi după antrenament. Cercetătorii au cerut ulterior participanţilor să-şi amintească ce cuvinte erau pe listă după 20 de minute şi după 24 de ore de la tomografiile prin fMRI.
Echipa a folosit acest test pentru a defini „amintirile slabe” sau cele care puteau fi rememorate după 20 de minute, dar nu şi după 24 de ore, în comparaţie cu „amintirile durabile” sau cele care puteau fi rememorate 24 de ore mai târziu. Patru luni mai târziu, cercetătorii au testat din nou abilitatea participanţilor de a memora şi de a-şi reaminti cuvinte.
Aşa cum era de aşteptat, participanţii au dovedit o memorie mai bună, mai de durată după antrenarea prin metoda loci, decât după antrenamentul cu altă tehnică de memorie sau fără nicio tehnică. Participanţii care s-au antrenat cu metoda străveche au dovedit o creştere semnificativă a amintirilor de durată, dar nu şi o schimbare semnificativă în amintirile slabe (sau pe termen scurt, care dispar după 20 de minute) în comparaţie cu grupul de control.
După 20 de minute, cei care s-au antrenat cu metoda loci şi-au adus aminte circa 62 de cuvinte din acea listă, în timp ce participanţii care s-au antrenat cu cealaltă metodă şi-au amintit 41, iar cei care nu s-au antrenat deloc, 36. După 24 de ore, participanţii antrenaţi cu metoda loci şi-au adus aminte circa 56 de cuvinte, în comparaţie cu 30 şi respectiv 21 în grupurile de control.
După patru luni, cei antrenaţi cu metoda loci şi-au putut aminti circa 50 de cuvinte, faţă de 30 şi respectiv 27 în grupurile de control. În plus, campionii mondiali la memorare şi participanţii care s-au antrenat folosind metoda loci au demonstrat o activitate cerebrală similară în timp ce memorau liste şi şiruri de cuvinte.
Echipa a făcut totodată o descoperire surprinzătoare: În timp ce atât campionii mondiali, cât şi participanţii îndeplineau aceste sarcini, activitatea cerebrală a scăzut în regiuni implicate de obicei în procesarea memoriei şi în memoria pe termen lung, a declarat Wagner pentru Live Science prin intermediul e-mail-ului: „A fost un lucru surprinzător pentru noi, întrucât o performanţă mai ridicată este asociată de obicei cu o implicare crescută a diferitelor regiuni din creier”, a spus ea.
