Psihozele – grup eterogen de boli și sindroame psihice, cu simptomatologie, etiopatogenie și evoluție diferită, care apar de obicei pe un fond premorbid și se caracterizează în special prin demodularea reactivității ideo-afective, a comportamentului și discernământului;
Impun probleme terapeutice (cunoștințe limitate depre mecanismele care stau la baza producerii lor);
Simptomele psihotice reprezintă o manifestare a disfuncțiilor neurobiologice de la nivel cerebral;
Prin urmare, numeroase studii încearcă identificarea unor biomarkeri care să anticipeze posibilitatea de a dezvolta o tulburare psihotică la cei cu factori de risc.
Persoanele cu risc major de a dezvolta tulburări psihotice:
– Antecedente de simptome psihotice atenuate: experimentarea unor simptome psihotice sub-prag (mai puțin severe) în ultimul an;
– Simptome psihotice scurte limitate intermitente: experimentarea unor episoade cu simptome psihotice clare, pentru mai puțin de o săptămână, care s-au remis spontan;
– Cei cu factori de risc de tipul tulburării de personalitate schizotipală, rude de gradul I cu tulburări psihotice și care au experimentat un declin semnificativ în ceea ce privește funcționarea socială în ultimul an.
Dr. Irina Carp, medic rezident psihiatru – Institutul de Psihiatrie „Socola” Iaşi
Citiţi continuarea materialului, accesând link-ul următor: Corelaţia între traseul electroencefalografic înregistrat în repaus şi nivelul acizilor docosahexaenoic şi eicosapentaenoic din membrana eritrocitară la indivizi cu risc înalt pentru dezvoltarea
