Critica şi inducerea sentimentului de ruşine în rândul copiilor – erori săvârşite de profesori sau părinţi

262

Perfecţionismul şi teama de eşec ne urmăresc de-a lungul întregii vieţi, mai ales atunci când vine vorba de examene, evaluări sau concursuri, care în realitate se dovedesc a fi doar momente stresante şi provocatoare pentru mulţi dintre noi.

Dr. Petronela Nechita, medic primar psihiatru la Institutul de Psihiatrie „Socola” Iaşi, a declarat pentru AGERPRES că, indiferent dacă vorbim de un test, Evaluarea Naţională, Bacalaureat, admiterea la facultate, un examen din sesiune, licenţă sau pur şi simplu un concurs ori olimpiadă, este nevoie de autocontrol. Asta întrucât aşa-zisa stăpânire de sine este esenţială în faţa oricărui examen important.

„Abilitatea de a gestiona stresul şi presiunea, de a rămâne concentrat şi de a aborda problemele într-un mod calm şi raţional poate face o diferenţă semnificativă în performanţa tinerilor”, a explicat dr. Petronela Nechita.

Pentru aceasta însă este nevoie atât de educaţie, cât şi de gestionarea propriilor emoţii.

„Ca medic psihiatru, sunt ferm convinsă că educaţia ar trebui să pună accent pe dezvoltarea creativităţii şi a gândirii critice.

Rareori cadrele didactice percep eşecul ca fiind o parte intrinsecă a procesului de învăţare. Cred că este nevoie să încurajăm elevii şi tinerii să îşi asume riscuri într-o măsură mai mare. Teama de eşec îi urmăreşte constant pe tineri, atât în mediul şcolar, cât şi în viaţa privată, manifestându-se ca o frică de a nu reuşi în relaţii sau de a nu îndeplini aşteptările, în special cele ale profesorilor şi ale părinţilor.

Responsabilitatea pentru transmiterea acestor emoţii negative copiilor, legate de experienţa lor educaţională, nu revine doar profesorilor, ci şi părinţilor care, fie conştient, fie inconştient, au promovat ideea că greşelile nu sunt permise”, afirmă medicul.

Aceasta a explicat că teama de eşec apare în copilărie şi are drept sursă sentimentele de dezamăgire ale părinţilor în anumite situaţii, cum ar fi, de exemplu, atunci când copilul ia o notă mică.

„Critica şi inducerea sentimentului de ruşine în rândul elevilor sau copiilor reprezintă unele dintre cele mai comune erori săvârşite de profesori sau părinţi. Eşecul e considerat devastator şi generează sentimente de ruşine şi de furie. Teama de eşec apare încă de la vârste mici şi evoluează odată cu maturizarea. (…) Aşadar, dacă perfecţionismul vizează mai degrabă îndeplinirea unei sarcini fără niciun fel de greşeală, cum este, spre exemplu, necesar să scrii perfect, iar perfecţioniştii se concentrează mai mult pe ideea de succes, teama de eşec la tineri se concentrează chiar pe eşec, iar cei care o experimentează se confruntă cu stări ca panica, anxietatea sau îngrijorarea legată de ceea ce s-ar putea întâmpla dacă eşuează”, arată dr. Petronela Nechita.

Potrivit medicului, este important să ştim că eşecul unui examen sau învinovăţirea pentru greşelile făcute pot fi aspecte care să alimenteze teama de nereuşită a tinerilor şi să genereze anxietate sau ruşine.

„Frica de insucces este atât de intensă încât le poate afecta semnificativ capacitatea de a face alegeri, cum ar fi participarea la un examen. Cultura populară prezintă eşecul drept un semn negativ de slăbiciune şi lipsă de inteligenţă. Elevii sunt încurajaţi să aspire la perfecţionism şi să evite eşecul, în loc să îl accepte ca oportunitate de învăţare şi adaptare, iar părinţii susţin adesea această tendinţă”, este de părere medicul psihiatru.

De asemenea, susţine dr. Nechita, şcoala şi familia trebuie văzute drept contexte în care elevii şi tinerii să-şi poată exersa principalele abilităţi de viaţă, fără să fie paralizaţi de frică sau amorţiţi emoţional din cauza frecventelor pedepse, ameninţări sau critici.

„Emoţiile fac parte din fiziologia umană. Ele ne ajută să ne reglăm mintea şi corpul, ajutându-ne să facem faţă complexităţii luării deciziilor şi interacţiunilor cu oamenii. Examenele pot reprezenta momente stresante şi provocatoare pentru mulţi tineri. Ele implică evaluarea cunoştinţelor şi abilităţilor acumulate într-un anumit interval de timp, putând fi considerate situaţii noi şi excepţionale întrucât adesea presupun un context diferit faţă de rutina zilnică de învăţare”, mai afirmă psihiatrul.

Conform acesteia, este important ca tinerii să beneficieze de un mediu de învăţare care să îi pregătească nu doar pentru a acumula cunoştinţe, ci şi pentru a dezvolta abilităţi critice, cum ar fi gândirea analitică, rezolvarea problemelor şi gestionarea stresului.

Sprijinul şi încurajarea din partea profesorilor sau a părinţilor pot contribui semnificativ la pregătirea lor pentru examene şi la gestionarea emoţiilor asociate acestora, subliniază dr. Petronela Nechita.

”Adesea, elevii trebuie să rezolve sarcini complexe într-un interval limitat de timp, ceea ce poate genera anxietate şi stres.

Fie că este vorba de Bacalaureat, Evaluare Naţională, olimpiade, diverse concursuri importante, teze sau teste, toate necesită autocontrol. Însă înainte de aceste examene, unii tineri şi chiar unii părinţi experimentează foarte mult stres, încât le poate dăuna serios sănătăţii lor.

Tinerii nu şi-au rodat încă mecanismele de adaptare la provocările vieţii, nu stăpânesc încă tehnicile de gestionare a stresului. Rolul părinţilor este să reuşească să le ofere acestora sprijinul de care au nevoie, cu înţelegere şi diplomaţie”, mai spune medicul psihiatru.

În opinia sa, stăpânirea de sine este esenţială în faţa oricărui tip de examen sau evaluare importantă.

„Abilitatea de a gestiona stresul şi presiunea, de a rămâne concentrat şi de a aborda problemele într-un mod calm şi raţional poate face o diferenţă semnificativă în performanţa tinerilor.

Este important ca elevii să înţeleagă că este normal să simtă presiune înaintea unor examene importante, însă abordarea acestor situaţii cu o atitudine pozitivă şi cu tehnici adecvate de gestionare a stresului poate să faciliteze experienţa şi să conducă la rezultate mai bune.

Este indicat ca tânărul sau copilul să fie învăţat să aibă o gândire flexibilă asupra unor situaţii dificile pe care le vede ca probleme de nedepăşit, tratându-le ca experienţe de învăţare şi oportunităţi de dezvoltare”, a explicat medicul.

Potrivit sursei citate, conversaţiile cu profesorii, colegii sau părinţii pot oferi la rândul lor sprijin emoţional şi informaţii suplimentare, ajutând elevii să se simtă mai pregătiţi şi mai încrezători.

„Încurajarea gândirii pozitive şi recunoaşterea succeselor anterioare pot consolida încrederea în sine şi pot ajuta elevii să abordeze examenele cu o mentalitate pozitivă”, menţionează psihiatrul ieşean.

O pregătire adecvată poate reduce anxietatea, mai arată medicul. De aceea sunt importante crearea unui plan de învăţare, împărţirea materialului în secţiuni mai mici şi gestionarea eficientă a timpului.

„Toate acestea, separat sau împreună, pot facilita o abordare mai relaxată a examenelor”, consideră dr. Petronela Nechita.

Pe de altă parte, adaugă Petronela Nechita, şcoala trebuie să emane mai întâi o atmosferă de siguranţă, iar copiii merită instituţii educaţionale în care să fie cu adevărat văzuţi.

„Şi da, pe viitor, eu cel puţin mă aştept ca profesorii să adopte o abordare mai mult centrată pe o relaţie de tip adult-adult, decât pe una de tip părinte-copil.

Profesorul ar trebui să îi considere pe elevi drept parteneri în procesul educaţional. Avem nevoie de şcoli moderne, atmosferă entuziastă, dascăli creativi, consilieri pe probleme de psiho-educaţie, elevi curioşi şi fascinaţi de cunoaştere, ore atractive, program de dimineaţă, teme rezolvate la şcoală, iar după-amiaza şi seara timp de relaxare, petrecut cu prietenii şi familia”, este sfatul acesteia.

Medicul mai afirmă că perioada în care elevii învăţau de frică trebuie să apună, mai ales că în prezent este recomandat să se pună accentul în special pe dezvoltarea aptitudinilor fiecărui elev în parte, în funcţie de potenţialul acestuia.

„Imaginează-ţi o şcoală unde copiii vin cu drag şi entuziasm, conştienţi că în fiecare zi vor descoperi ceva nou, stimulaţi fiind de curiozitatea lor naturală. O şcoală unde se simt în siguranţă, valorizaţi şi apreciaţi pentru propriile calităţi şi realizări, fără a fi criticaţi pentru ceea ce nu ştiu.

O modalitate prin care copiii pot fi ajutaţi să depăşească frica de eşec este prin împărtăşirea experienţelor părinţilor, cazurile lor personale de eşec. Tinerii au nevoie de instrumente mentale adecvate pentru a înfrunta eşecul fără frică”, a conchis dr. Petronela Nechita, medic primar la Institutul de Psihiatrie „Socola” Iași.

Sursa: Agerpres