Tot mai multe persoane sunt afectate de tulburările alimentare care reprezintă o problemă semnificativă de sănătate mentală şi fizică, afirmă Bianca Augusta Oroian, medic psihiatru la Institutul de Psihiatrie „Socola” Iaşi.
Potrivit medicului, aceste afecţiuni complexe şi grave afectează relaţia indivizilor cu alimentaţia şi cu propriul corp, având un impact negativ asupra sănătăţii fizice, emoţionale şi sociale.
„Persoanele afectate pot dezvolta comportamente restrictive severe, episoade de supraalimentare sau o combinaţie a acestora.
Tulburările de alimentaţie, precum anorexia nervoasă, bulimia nervoasă şi tulburarea de alimentaţie compulsivă, pot fi adesea însoţite de afecţiuni psihiatrice, cum ar fi depresia şi anxietatea, mai ales în rândul tinerilor şi adolescenţilor.
Această suprapunere este una semnificativă şi poate complica şi agrava procesul de recuperare”, a declarat dr. Augusta Oroian.
Ea a explicat că cele mai comune tulburări alimentare sunt anorexia nervoasă, bulimia nervoasă şi hiperfagia, adică, alimentare excesivă psihogenă.
„Anorexia nervoasă este o tulburare caracterizată prin pierderea deliberată în greutate, indusă şi susţinută de pacient. Tulburarea este asociată cu o subnutriţie de o severitate variată, ce are ca rezultat modificări secundare endocrine şi metabolice. Bulimia nervoasă este o tulburare de comportament alimentar dominată de episoade de mâncat compulsiv (binge-eating), urmate de comportamente compensatorii, cum ar fi vărsăturile, utilizarea de laxative sau diuretice, exerciţii fizice excesive. Hiperfagia este caracterizată de episoade de supraalimentare, în lipsa controlului şi a puterii de a se opri”, a explicat dr Augusta Oroian.
Medicul psihiatru afirmă că în cadrul acestor tulburări se află şi alte afecţiuni mai puţin cunoscute, precum: „night syndrome” (anorexie matinală, hiperfagie de seară), „nocturnal syndrome” (manifestat prin treziri repetate în timpul nopţii pentru a mânca) sau „carbohydrate craving” (nevoia accentuată de a consuma alimente cu gust dulce).
„Tulburările alimentare sunt rezultatul unei combinaţii complexe de factori genetici, biologici, psihologici şi socio-culturali. Există un risc crescut în cazul persoanelor cu antecedente familiale de tulburări alimentare sau alte afecţiuni mentale. Factorii de stres, presiunile sociale, normele culturale legate de aspectul fizic şi reţelele de socializare pot contribui, de asemenea, la apariţia şi exacerbarea tulburărilor alimentare. În plus, problemele de sănătate mintală, cum ar fi anxietatea şi depresia, pot fi adesea prezente în asociere cu tulburările alimentare. Tulburările alimentare au un impact semnificativ asupra sănătăţii şi calităţii vieţii persoanelor afectate”, afirmă dr. Oroian, care precizează că aceste tulburări pot afecta negativ sănătatea fizică, determinând probleme nutriţionale, dezechilibre electrolitice, probleme cardiace, deteriorarea sistemului osos şi alte complicaţii grave.
„Dacă ne axăm mai mult pe aspectul psihologic al acestor tulburări, întâlnim anumite caracteristici comune: gândire dihotomică (în alb şi negru), senzaţia lipsei de control, insatisfacţie faţă de imaginea corporală, stimă de sine scăzută, perfecţionism, tendinţe anxioase, sensibilitate la critici. În cazul tulburărilor alimentare, în special în cadrul bulimiei nervoase, consumul impulsiv şi excesiv acţionează ca un mecanism de reglare al emoţiilor negative. Aceste persoane au dificultăţi în identificarea emoţiilor, tendinţa de evita contactul cu ele, şi inabilitatea de a accepta şi controla emoţiile”, a explicat dr Augusta Oroian.
Ea a atras atenţia asupra faptului că aceste tulburări îşi au originea frecvent în adolescenţă, o etapă critică a vieţii, caracterizată prin schimbări fizice, emoţionale şi sociale semnificative.
„În această perioadă, mulţi tineri se confruntă cu provocări legate de imaginea corporală, stres academic, presiuni sociale şi tranziţii ale vieţii. Pentru unii, aceste provocări pot contribui la dezvoltarea tulburărilor alimentare, care deseori coexistă cu simptome de depresie şi anxietate. În cazul acestor indivizi, depresia poate fi o consecinţă a presiunii sociale legate de greutatea corporală şi aspectul fizic sau a impactului negativ al restricţiilor alimentare sau episoadelor de supraalimentare asupra funcţionării creierului şi nivelurilor de neurotransmiţători. Este un lucru comun ca aceste persoane să experimenteze şi simptome de anxietate. Grijile obsesive privind alimentaţia şi aspectul fizic pot duce la atacuri de panică, fobii alimentare şi tulburări de anxietate generalizată”, afirmă Augusta Oroian.
Uneori, susţine medicul, anxietatea poate fi un factor declanşator al comportamentelor disfuncţionale legate de alimentaţie şi poate întreţine ciclul tulburării alimentare.
La fel, adolescenţa şi perioada de adult tânăr sunt etape vitale pentru dezvoltarea personalităţii şi identităţii.
„Anumite trăsături psihologice, cum ar fi perfecţionismul, autoexigenţa, tendinţa de a căuta aprobarea celorlalţi sau stima de sine scăzută, pot fi factori predispozanţi pentru apariţia şi menţinerea tulburărilor alimentare. Aceste trăsături pot interacţiona şi amplifica simptomele depresiei şi anxietăţii, contribuind la o stare de suferinţă emoţională şi dificultăţi în procesul de recuperare. Coexistenţa acestor afecţiuni poate crea un ciclu vicios, în care tulburările alimentare întreţin simptomele depresiei şi anxietăţii, iar acestea la rândul lor amplifică comportamentele disfuncţionale legate de alimentaţie. Această interacţiune complexă poate duce la un nivel crescut de suferinţă emoţională şi izolare socială. Relaţiile interpersonale şi performanţa academică sau profesională pot suferi, iar calitatea vieţii generale poate fi afectată în mod semnificativ”, a explicat medicul psihiatru.
Conform acesteia, tratamentul tulburărilor alimentare în asociere cu depresia şi anxietatea necesită o abordare integrativă, vizând atât profesioniştii din domeniul sănătăţii mintale, cât şi pe cei din domeniul nutriţiei şi sănătăţii fizice.
„Abordarea psihologică este esenţială în tratarea simultană a tulburărilor alimentare, depresiei şi anxietăţii. Terapia cognitiv-comportamentală poate ajuta individul să identifice şi să modifice gândurile şi comportamentele disfuncţionale legate de alimentaţie, greutate şi imaginea corporală. Terapia de acceptare poate oferi un beneficiu în gestionarea emoţiilor dificil de acceptat şi în crearea unor valori şi obiective personale sănătoase. Un alt instrument de lucru poate fi reprezentat de terapia de grup, menită să ofere sprijin emoţional şi o oportunitate de a împărtăşi experienţe şi strategii de recuperare cu alţi indivizi aflaţi în aceeaşi situaţie”, a declarat dr. Oroian.
Pe lângă terapia psihologică, spune dr Oroian, tratamentul medicamentos poate fi utilizat în funcţie de nevoile individuale. Antidepresivele şi anxioliticele pot fi prescrise de către un medic psihiatru pentru a ajuta la gestionarea simptomelor depresiei şi anxietăţii în timpul procesului de recuperare.
„În cadrul tratamentului specializat, sprijinul şi implicarea familiei sau a prietenilor apropiaţi sunt esenţiale în procesul de recuperare. Ei pot oferi suport emoţional, încurajare şi susţinere, asigurând un mediu primitor, plin de acceptare. Recuperarea deplină poate fi o călătorie lungă şi dificilă, dar este important ca aceşti pacienţi să fie ajutaţi la fiecare pas în drumul lor spre vindecare. Educaţia şi conştientizarea în rândul publicului larg sunt esenţiale pentru a reduce stigmatizarea şi pentru a promova înţelegerea şi acceptarea acestei afecţiuni. Prin identificarea precoce, dar şi prin tratamentul adecvat al tulburărilor alimentare, depresiei şi anxietăţii, putem oferi tinerilor şi adulţilor aflaţi în această situaţie şansa de a-şi recăpăta sănătatea mentală şi de a construi o relaţie pozitivă cu alimentaţia şi cu propriul corp”, a mai afirmat dr Augusta Oroian.
