Schizofrenia este o afecţiune psihiatrică cu impact economic şi social major.
S-a demonstrat că citokinele proinflamatorii au rol important în neurodezvoltare şi că expunerea intrauterină la inflamaţie determină dezvoltarea progresivă a anomaliilor de substanţă cerebrală ce se manifestă ulterior prin tulburări comportamentale similare psihozei.
În 1987, Murray şi Lewis au propus ipoteza neurodezvoltării în schizofrenie. Aceasta susţine că anomaliile neurodezvoltării să fie considerare printre principalele cauze ale acestei tulburări.
Apar modificări progresive ale structurii cerebrale ce sunt dinamice.
În etiopatogeneza schizofreniei, ipoteza neurodezvoltării a fost însoţită de teoria răspunsului imun şi neuroinflamaţie.
Corelaţia dintre expunerea prenatală la infecţii şi creşterea riscului de schizofrenie implică numeroşi agenţi virali ca virusul gripal, virusul rujeolei, virusul poliomielitei, virusul herpes simplex, agenţii patogeni care cauzează sinuzita, amigdalita şi pneumonia, precum şi ToxoplasmaGondii.
La şobolani, expunerea prenatală la virusul gripal, induce modificări farmacologice şi comportamentale similare simptomelor schizofreniei: diminuarea capacităţii de adaptare la stimuli senzoriali şi motorii, scăderea nevoii de interacţiune socială, creşterea sensibilităţii la tratamentul antagonist al receptorilor NMDA.
Dr. Mihaela Bogdănescu, medic rezisent psihiatru – Institutul de Psihiatrie „Socola” Iaşi
Citiţi continuarea materialului, accesând link-ul următor: Ipoteza Neuroinflamaţiei – Dr. Bogdănescu Mihaela
