Implicaţiile mediului socio-cultural şi familial în debutul, evoluţia şi prognosticul tulburărilor delirante neorganice

66

Implicaţiile mediului socio-cultural şi familial în debutul, evoluţia şi prognosticul tulburărilor delirante neorganice.

Descrierea programului

Tulburările conținutului gȃndirii au fost amplu studiate şi descrise, reprezentȃnd una dintre principalele preocupări ale psihopatologiei, dat fiind caracterul lor evident ȋn discursul pacientului, cu puternic impact socio-familial. Gȃndirea unanim recunoscută ca fiind normală, se dirijează spre concluzii sau judecăti care corespund consensului majoritații indivizilor la noțiunea de realitate. Ideea delirantă este ultima treaptă ȋn patologia gȃndirii, care determină transformarea calitativă a acesteia, semnificȃnd detaşarea de normalitate şi al cărei caracter patologic nu este recunoscut de subiect, determinȃnd transformarea concepției despre lume a pacientului.  O clasificare generală a ideilor delirante este cea realizată ȋn funcție de conținutul tematic al acestora , ele putȃnd fi : idei delirante expansive, macromanice (grandoare, invenție, erotomanice, mistice, de filiație, de reformă), idei delirante micromanice (persecuție, gelozie, relație, vinovăție, hipocondriace, prejudiciu ), idei delirante mixte, ce evoluează pe fondul unei tonalitați afective ambigue ( de interpretare, de influența, idei metafizice).  Conform teoriilor neuro-biologice, talamusul are rol în filtrarea (selectarea şi deci simplificarea) informațiilor ce vor ajunge în cortex, protejându-l astfel de un veritabil bombardament de stimuli nerelevanți. În paralel cu filtrul informațional, a fost conceput şi un filtru mai fin, filtrul cognitiv care discrimineazã conceptele relevante de cele nerelevante. La pacienții la care este afectat în special filtrul cognitiv, iar cel senzorial este doar slab afectat, apare incapacitatea de a discrimina stimulii conceptuali relevanți de cei nerelevanți, predominând delirul însoțit de o uşoarã disociație. Lezarea hipocampusului duce la afectarea memoriei episodice de scurtă durată,  lăsând în mare măsură nemodificată memoria semantică. S-a presupus că hipocampusul ar întări activitatea psihică care este în acord cu contextul, iar lezarea acestuia ar privilegia procesarea informațiilor fără a mai ține cont de context ducând la apariția ideilor delirante. Amigdala primeşte semnale de la cortexul senzitivo-senzorial atribuind stimulilor un răspuns emoțional. Intensitatea acestuia este sub controlul cortexului prefrontal în sensul atenuării răspunsului. Afectarea cortexului prefrontal medial scade capacitatea acestuia de a ține sub control amigdala, iar răspunsul emoțional la stimuli nerelevanți va fi exagerat, fenomen observat în special la pacienții cu schizofrenie paranoidă. Din punct de vedere neuro-biochimic dopamina (având ca sursă circuitul mezo-limbic) şi glutamatul (eliberat din cortexul prefrontal, amigdală şi hipocampus) controlează eliberarea de GABA care are rolul de a inhiba neuronii talamici asigurând o filtrare eficientă a stimulilor. Excesul de dopamină si deficitul de glutamat determină scoaterea neuronilor talamici de sub inhibiție afectând funcția protectoare de filtru informațional a talamusului.  Efectul patoplastic al culturii asupra ideilor delirante este o preocupare ştiințifică de actualitate, constituind o unealtă suplimentară importanta ȋn ȋnțelegerea bolilor psihice. În prezent, este general acceptat faptul că prevalența şi forma fenomenelor psihotice, ȋn speța a delirului, este semnificativ influențata de pattern-uri culturale. Ideea delirantă poate fi abordată şi dintr-o perspectivă culturală, constituind obiectul unor numeroase studii ȋnca de la ȋnceputul secolului trecut, termenul de etnopsihopatologie fiind introdus de către Kraepelin si constituindu-se ulterior ȋntr-o disciplină denumită psihiatrie transculturală ce urmăreşte identificarea, verificarea şi explicarea legăturilor dintre tulburările psihice si vastele caracteristici psiho-sociale ce deosebesc oamenii si culturile.

Scop

Ideația delirantă ca simptom, constituie unul dintre elementele centrale ale psihiatriei, regăsindu-se ȋn numeroase patologii şi avȃnd un impact puternic asupra funcționalității şi integrării socio-familiale a pacientului. Obiectivul general al studiului ȋl constituie investigarea unui lot de pacienți, ce prezintă ideație delirantă ȋn cadrul unor tulburări psihice neorganice ȋncadrate ȋn categoria ICD-10, Schizofrenia, tulburarea schizotipală si tulburările delirante, ce include: Schizofrenia,  Tulburarea schizotipală, Tulburări delirante persistente, Tulburări psihotice acute si tranzitorii, Tulburarea delirantă indusa, Tulburările schizoafective, Alte tulburări psihotice neorganice.

OBIECTIVE

evidențierea tematicii delirante la primul episod psihotic

stabilirea impactului mediului socio-cultural şi familial asupra tematicii delirante a pacienților din lotul de studiu stabilit

  • evaluarea influenței acestor factori ȋn evoluția şi prognosticul pacienților cu delir de etiologie neorganică prin evidenta diferențiere a trasăturilor clinico – terapeutice ale bolilor vizate
  • particularizarea rolului dual al religiei in ceea ce priveşte atȃt ideația delirantă mistica, cȃt şi evoluția pacienților luați ȋn considerare
  • obținerea unei imagini de ansamblu asupra evoluției tulburărilor delirante neorganice ȋn contextul societații actuale romȃneşti, raportat la clişeele culturale autohtone
  • cuantificarea metodelor de diagnostic disponibile şi stabilirea unui protocol de investigație optim, ȋn vederea obținerii unor date corecte şi complexe

RELEVANȚA PROIECTULUI

– descoperirea de noi soluții pentru creşterea complianței la tratamentul psihiatric ȋn tulburările delirante, ȋn special ȋn spectrul discordant

– obținerea unei mai mari rigurozitați ȋn ceea ce priveşte resorturile extrinseci ale tematicii delirante

– crearea unei viziuni integrate, care să țină seama de multidimensionalitatea ideii delirante, vazută atȃt pe coordonata biologică cȃt şi pe cea socio-culturală.

Rezultatele parțiale obținute în cadrul acestui proiect de cercetare doctorală au fost publicate în cadrul următoarelor articole:

  1. Untu, I., Bolos, A., Radu, D. A., Szalontay, A. S., & Chirita, R. (2019). Particularities of Suicidal Behavior in Depressive Spectrum. Revista de Cercetare si Interventie Sociala65.
  2. Untu, I., Bolos, A., Buhas, C. L., Radu, D. A., Chirita, R., & Szalontay, A. S. (2017). Considerations on the role of palliative care in the mourning period. Revista de cercetare și intervenție socială58, 201-208.