Pattern-uri ale motivațiilor comportamentului suicidar în spectrul tulburărilor depresive

117

Pattern-uri ale motivațiilor comportamentului suicidar în spectrul tulburărilor depresive.

Descrierea programului

Morbiditatea asociată depresiei este greu de cuantificat, dar letalitatea ei ia o formă măsurabilă: suicidul, una dintre principalele cauze de deces la nivel mondial. Suicidul este o problemă stringentă, cu implicaţii complexe, rata sa globală fiind de 18/100000, cu variaţii legate de sex, vârstă, apartenenţă etnică etc. Suicidul este, dincolo de impactul individual , o problemă prioritară de sănătate publică. Conform OMS, suicidul este „actul prin care un individ caută să se autodistrugă fizic, cu intenţia mai mult sau mai puţin autentică de a-şi pierde viaţa, fiind conştient, mai mult sau mai puţin, de motivele sale”. Conform teoriei biologice, conduita autolitică este indisolubil legată de nivelul acidului 5-hidroxiindolacetic ( 5-HIAA), metabolit al serotoninei, care modulează afectivitatea, impulsivitatea, agresivitatea. Astfel, o activitate serotoninergică scazută la nivelul cortexului prefrontal, va conduce la o dezinhibiţie comportamentală şi cognitivă, având ca urmare apariţia impulsurilor agresive şi consecutiv, a celor suicidare.  Comportamentul suicidar este fie un act rational (nonpatologic), determinat de principii morale, sociale, religioase, filosofice, fie un act patologic, ce survine în evoluţia unor tulburări psihice (suicidul patologic), aceasta fiind cea mai frecventă formă. Evoluţia procesului suicidar comportă trei faze distincte şi obligatorii: faza de incubaţie (faza mentală de căutare a motivaţiei, în care individul îşi pune problema morţii şi a necesităţii de a muri), faza deciziei de a se sinucide (creştere marcată a tensiunii intrapsihice, sub influenţa factorilor psihopatologici, somatici sau sociali, care odata ajunsă la paroxism, determină luarea deciziei de comitere a actului suicidar), faza autolezării propriu-zise (reprezintă etapa în care individul pune în practică modalităţile autolitice, urmate sau nu de reuşită).  Comportamentul suicidar presupune numeroşi factori de risc dintre care cei mai semnificativi sunt factorul climatic, factorii demografici, genul (bărbaţii comit suicid complet prin metode mai agresive, spre deosebire de femei, care apelează mai frecvent la ameninţări cu suicidul şi la tentative de suicid, metodele lor suicidare fiind preponderant minim agresive), naţionalitatea, religia, factorii socio-profesionali, absenţa unei reţele de suport, familia şi istoricul personal de suicid, boli somatice cu prognostic grav, stări reactive după stresori majori, istoricul familial. La antipod, existenţa sentimentului de adecvare socială, sarcina, copiii aflaţi în îngrijire, credinţe religioase puternice, prezenţa suportului social, reprezintă factori protectivi împotriva comportamentului autolitic.  Identificarea riscului suicidar este una dintre cele mai dificile provocări diagnostice în psihiatrie, fiind deseori vizaţi pacienti cu un marcat comportament disimulativ.

Scop

Conduita suicidară îmbracă aspecte etiologice, semiologice şi sociologice atât de variate, încât obţinerea unei perspective unitare asupra fenomenului, cu detalierea unor elemente necuantificate clar până în prezent, este imperios necesară. Dată fiind covârşitoarea frecvenţă a suicidului în rândul populaţiei depresive, ne propunem să ne centrăm pe studiul comportamentului autolitic şi în special al pattern-urilor motivaţionale suicidare în tulburările din spectrul depresiv.Totodată, abordarea studiului etiopatogenic al suicidului din depresie a fost motivată de realitatea că tulburarea depresivă reprezintă sindromul psihiatric cel mai frecvent întâlnit în practică, cu etiologie heterogenă şi multifactorială şi o multitudine de tipuri clinice. Pornim şi de la ideea că, suicidul depăşeşte condiţionarea patologică, extinzându-se în sistemul individual de valori morale şi la modalitatea personală de răspuns la factorii psihostresanţi, pentru obţinerea unei imagini globale şi totodată, cât mai detaliată, asupra resorturilor profunde ale comportamentului suicidar.

OBIECTIVE

  • definirea unor trăsături generale ale tipurilor motivaţionale în conduita autolitică, în funcţie de diagnosticele din spectrul depresiei (depresia unipolară, bipolară, atipică);
  • evidenţierea şi delimitarea unor pattern-uri motivaţionale ale comportamentului suicidar în strânsă relaţie cu tipul tulburării din spectrul depresiv în care se manifestă;
  • înţelegerea mai profundă a motivaţiei intrinseci afective, în corelaţie cu substratul biologic al tipului depresiei, mergând chiar dincolo de factorii extrinseci;
  • cuantificarea metodelor de diagnostic disponibile şi stabilirea unui protocol de investigaţie optim, în vederea obţinerii unor date corecte şi complexe.

Etape:

  • realizarea unui studiu retrospectiv, în care se vor analiza cazurile cu depresie unipolară, bipolară şi atipică din evidenţa clinicii;
  • realizarea unui studiu prospectiv pe perioada doctoratului, după criterii clinice şi statistice bine stabilite;
  • raportarea rezultatelor cercetării la datele din literatura de specialitate;
  • consemnarea următoarelor coordonate ale pacienţilor: genul, vârsta, tipul de depresie, factori socio-culturali şi familiali şi integrarea lor într-un aparat statistic adecvat, în vederea obţinerii unor date statistice relevante.

 RELEVANȚA PROIECTULUI

  • aprofundarea cunoştinţelor ce vizează pattern-urile motivaţionale ale subiecţilor având comportament suicidar, în speranța de a găsi resorturi de particularizare a prevenției, funcție de anumite tipologii;
  • eventuala corelare a substratului biologic al tulburărilor depresive cu tipurile motivaţionale ale conduitei suicidare;
  • conştientizarea la nivelul autorităților decizionale, a nevoii de implicare a comunității şi a experților în abordarea multidisciplinară, precum şi dezvoltarea unor strategii de prevenție a suicidului, pe baza unor obiective specifice;
  • optimizarea evaluării globale a situațiilor de criză, a flexibilității echipelor terapeutice şi a utilizării resurselor pacientului şi ale contextului;
  • detectarea unor instrumente adecvate de screening precoce a riscului suicidar care să se plieze şi pe problema suicidului la copil şi adolescent, care începe să ia proporții îngrijorătoare în societatea contemporană.

Rezultatele parțiale obținute în cadrul acestui proiect de cercetare doctorală au fost publicate în cadrul următoarelor articole:

  • Untu, I., Bolos, A., Radu, D. A., Szalontay, A. S., & Chirita, R. (2019). Particularities of Suicidal Behavior in Depressive Spectrum. Revista de Cercetare si Interventie Sociala65.
  • Untu, I., Bolos, A., Buhas, C. L., Radu, D. A., Chirita, R., & Szalontay, A. S. (2017). Considerations on the role of palliative care in the mourning period. Revista de cercetare și intervenție socială58, 201-208.
  • Mihai, C., Chirita, R., Robu, V., Untu, I., & Szalontay, A. S. (2017). Predicting Suicide Risk among Male Offenders: The Role of Severe Personality Disorders. Revista de Cercetare si Interventie Sociala57.
  • Ciubara, A., Chirita, R., Burlea, L. S., Lupu, V. V., Mihai, C., Moisa, S. M., & Ilinca, U. N. T. U. (2016). Psychosocial particularities of violent acts in personality disorders. Revista de Cercetare si Interventie Sociala52, 265.